Universul lui Charlie Kaufman: Synechdoche, New York

Aţi văzut Adaptation, Eternal Sunshine of the Spotless Mind, Being John Malkovich? Ţineţi-vă bine.

Anul asta m-au surprins teribil Woody Allen si Charlie Kaufman. De data asta, Kaufman si-a luat destinul în primire şi a devenit regizor, cu un film despre un... regizor din Schenectady (un orasel din statul NY care se pronunta ca Synechdoche; diferrence / diferrance / deferance) obsedat de boală, neputinţă şi moarte - care îşi reconstruieşte existenţa (până atunci ratată) într-un hangar imens, nici mai mult nici mai puţin decât un simulacru al oraşului New York - în care se afla un hangar in care e un simulacru... şamd. Ideea dobândeşte o viaţă proprie, apoi reactualizează prin transferenţă toate legăturile virtuale ale subconştientului colectiv şi ale relaţiilor personale. Doppelgangerii devin autentici, mai întâi personajele intră în relaţii (amoroase, intelectuale etc.) cu persoanele şi se ajunge până la o inversiune perfectă a "rolurilor", ca să zic aşa (pun intended). Un film Deleuzian.

Dar nici o descriere nu-i poate face dreptate. E un proiect mult prea ambiţios (oare vorbesc despre film sau despre ce se intampla in film?) construit din momente tipic suprarealiste, aparent absurde, simbolic-ironice, catre sfârşit sunt cateva scene şocant de frumoase - atunci nici nu mai e un film, devine un fel de poem liric, nu departe de Tarkovski (mutatis mutandis, ca un Tarkovski fara "mister", daca imi permiteti un oxymoron).



Referinţe

http://www.sonyclassics.com/synecdocheny/site/

http://blogs.suntimes.com/ebert/2008/11/o_synecdoche_my_synecdoche.html

Repo! The Genetic Opera

Articolul meu despre cel mai bun film de groază pe care nu îl vom vedea...