Saturday, March 15, 2008

Trasul de par in stil hoolywoodian-revenire la Coen's ...

Draga Alex, nici mie nu mi-a placut filmul. Si as putea sa las asa mesajul, cu vocea unui copil inocent care spune ca lui nu-i plac broastele. Dar nu pot sa ma rezum la un sfert de fraza, nu pot (ma fac si eu ca nu pot!) sa tac. Ce nu mi-a palcut la film: ufff, nu mi-a placut povestea, nu mi-a placut foarte "tare" jocul actoricesc, nu mi-a placut mesajul (banal), nu mi-a placut sfarsitul, nu mi-au placut exagerarile si nici incercarile penibile de filosofare ("subtila", dar "pe fata"). Nu credeti si voi ca mine? Nu vi s-a confimat, inca o data, ca ce e prost si urat "da bine" la Hoolywood?? Sunt eu imbatata de ceea ce imi place mie sa vad (am re-vazut de curand 8 1/2, de Fellini, ah!....)? Nu stiu ce sa cred, pana la urma, nici ca imagine, nici ca tehnica... as putea continua cu sirul. Ce au vazut oamenii la filmul acesta?? Luminati-ma!!!! Uitati-va la poza asta: spune tot, e un alt soi de filme cu batai, mai country asa..

2 comments:

Tudor said...

Buna Adela

Nu inteleg ce ti-a displacut, in afara de violenta (in comparatie cu altele e mai mult "psihologica"). Scena de la sfarsit face toti banii si e unul din filmele in care nici un cadru nu e gratuit, i.e. are o semnificatie. Mi se pare tipic pt. valul american care a produs pelicule ca Magnolia, American Beauty si altele gen Natural Born Killers.

Imi aduce aminte pe undeva si de Unforgiven al lui Clint Eastwood (un actor prost insa ca regizor mult mai bun). Zici ca filozofia de aici e penibila si iti place aia sofomorica a lui Linklater?! Ciudat!

Nu e vorba tocmai despre batranete, desi exista si contrastul asta si e bine evidentiat. Exista acolo o oboseala generala la batrani, un fals eroism dublat de mandrie la cei de varsta mijlocie, iar toti sunt depasiti de killer care actioneaza ca o forta a naturii. Dar ceva rupe karma: vointa femeii de la sfarsit, singurul om adevarat care nu se lasa dus de evenimente sau de pofte. Atunci haosul se intoarce impotriva celui rau, pentru ca nu mai are unde sa il proiecteze.

E un amestec de filozofie crestina si budista insa destul de subtila in toate filmele mentionate aici. Iluziile pot fi depasite, raul nu are forta daca refuzam sa participam la el, chiar daca ii cadem victime. Dar altfel nu poate fi pacalit! Cand e asa grozav, in continua crestere, si noi trebuie sa fim perfecti. Daca e atat de evident ce ne spune filmul, de ce nu ne schimbam?

Nu cred ca seriful e pana la urma un personaj negativ. Desi nu am fost nemaipomenit de atent la dialog mi s-a parut doar intelept, resemnat - e un fel de chorus. Evident rolul sau s-a sfarsit, soarta tarii (lumii, locului, nu conteaza) e in mana tinerilor. Care in afara de scena finala cu femeia simpla dar autentica (ce contrast cu sotul, pe care il iubeste si il asculta), apar in doua scene cu talc: aia care vor sa vanda pana si berea sudorului veteran, si pustiul care isi da camasa de pe el insa nu vrea sa imparta banii... Mi se pare, dimpotriva, un film subtil, poetic si ar merita vazut a doua oara, scena cu scena.

Adela Preda said...

Draga Tudor,

Eu inteleg ce imi spui tu. Dar, ce sa fac, deocamdata imi mentin pozitia. Tu spui: "violenta e mai mult psihologica". Eu nu am avut chiar senzatia asta. Dimpotriva, violenta mi s-a parut foarte explicita, abundenta. O violenta care, amestecata cu un fel de "actiune-suspans" a filmului, mi s-a parut ca a dat prost.
Faptul ca e tipic sau nu pentru valul american, nu am de ce sa neg. Dar filmul aduce totusi un puternic aspect de "americanizare", adica ceva mai mult decat o invadrare intr-un stil temporar, cat mai degraba o caracteristica general aplicabila filmelor de Hoolywood. E greu de explicat ce inteleg eu prin calitatea unui film. Dar... imagineaza-ti acelasi script in mana unui regizor francez, norvegian sau alt regizor mai europenizat, asa. Filmul ar fi avut in mod cert mai multa sensibilitate, mai multa subtilitate, zic eu.
Nu mi-au placut multe aspecte ale filmului: separarea bun-rau, dintre "criminal" si politist, de exemplu. E un tip de polarizare (subliniat) permanenta in filmele american-hoolywoodiene.
In al doilea rand, tu imi zici ca fiecare cadru are o semnificatie, ... sa fie oare asa?? Daca voi avea rabdare, am sa revad filmul, asa de dragul tau si din dorinta de a vedea daca imi mentin parerea, au ba. Dar la o prima vedere, eu nu regasesc prea mult simbolistica aceea crestin-buddista de care vorbesti. In fine, pot accepta ca gresesc. Ramane totusi sa ne lamurim. :)