Nu as fi crezut

Aseara cand rupta de oboseala am dat drumul la TV (doar pana mi se usca oja, am crezut) nu ma asteptam sa mai stau o ora si jumatate in fata televizorului. Surpriza TV: un film din 2004 care m-a prins total! Cine ar fi crezut.. Ei, am vazut A Good Woman, in regia lui Mike Barker, cu Helen Hunt (pe care o iubesc) si Scarlett Johansonn (pe care nu am iubit-o decat in Girl with a Pearl Earring). Dar filmul a avut bucuria unui scenariu fantastic, emanand o stare si o aura ce trecea de jocul actoricesc si de subiect pana la urma. Scandal, joc erotic, seductiv, amanta si femeie exlusa din societate, jocul banilor - o poveste despre inselatoriile casatoriei si fidalitatea ei, o poveste despre pierdere si regasire, despre aparenta si adevar.. Un film pe care rareori il gasesti si care totusi te prinde de la inceput. Suna a articol de ziar ce scriu aici, dar vreau sa va recomand o cautare: cautati povestea despre libertate din acest film. Merita!

Straniu-firesc

Nu știu dacă s-a mai vorbit sau nu despre asta, dar am văzut recent unul din filmele lui Kim Ki-duk (n-o să trec aici titlul original - Kim Ki-duk este sud-corean) - Primăvară, vară, toamnă, iarnă... și iar primăvară. Celălalt film de-al lui pe care l-am vazut, mai demult, este Shi gan (în engleză a fost tradus Time). Trebuie să recunosc ca nu sunt nici critic, nici extraordinar de pasionată de cinematografie - a se trage de aici concluzia că atunci când văd un film îl simt și (încerc să) îl înțeleg așa cum îmi e firesc... Cum îmi vine, adicătelea. Ei bine, ceea ce m-a făcut să scriu aici este că, deși ambele filme de care am menționat mai sus mi se par extraordinare (și extra-ordinare), sunt anumite lucruri pe care nu le înțeleg - mă refer aici la Primăvară, vară, toamnă, iarnă... și iar primăvară. Nu voi povesti filmul, pentru că merită într-adevăr văzut. Este frumos - prin imagine și locuri, prin personaje, prin muzică, prin stări... Și are un curs (ciclic, până la urmă) care te învăluie și te poartă pe unde nu des îți umblă piciorul sau mintea. Ceea ce n-am înțeles, și m-a speriat, ține de motivație și consecință. De ce alegi la un moment dat să îți dai viața într-un mod pe cât de tăcut pe atât de zguduitor, și la ce se va ajunge dacă o viziune strâmbă este repetată cu strâmbare (aș scrie strâmbătețe...) și mai mare? Las deschise întrebările, poate s-o găsi cineva să le răspundă.
În ceea ce privește celălalt film, Timp, lucrurile îmi sunt ceva mai clare. Implicațiile (filosofice și psihologice dar nu numai) pe care le are sunt mai bătătoare la ochi. Cum ne definim pe noi înșine? În relație cu ce/cine? În fine, sunt multe... (nu doar astea, adică).
Ideea e: vedeți filmele. Și apoi, sper, răspundeți-mi și spuneți-mi părerile voastre. :) Mulțam!

P.S.: Cum sunt celelalte filme ale lui Kim Ki-duk?

http://www.imdb.com/name/nm1104118/
http://www.imdb.com/title/tt0374546/
http://www.imdb.com/title/tt0497986/