They all deserve to die...

Recunosc că percepţia mea asupra personajului Sweeney Todd este distorsionată de faptul că el îmi este cunoscut doar prin intermediul filmului. Din motive obiective, nu am reuşit să văd nici una dintre versiunile scenice, (cea mai apreciată fiind cea cu Len Cariou şi Angela Lansbury în rolurile principale, prin anii ’70, dacă nu mă înşel).

Sweeney Todd este, la urma urmei, o poveste moralizatoare, care lucrează pe aceleaşi principii ale melodramei ca orice alt musical. Ceea ce îl face diferit este faptul că reuşeşte să ascundă acest lucru până în ultimul moment. Îşi acoperă adevăratul scop cu litri de sânge, comedie neagră şi replici ascuţite ca o lamă. Povestea nevinovatului bărbier Benjamin Barker, devenit maşină de ucis sub numele de Sweeney Todd este povestea unei răzbunări aşteptate şi dorite mai mult decât orice care, la sfârşit, îşi pierde orice semnificaţie.

Londra lui Tim Burton arată ca decorul pentru un desen animat macabru (pentru cine a văzut Corpse Bride, sunt exact decorurile de acolo transpuse în 3D). Johnny Depp e ciudăţel (nu se poate abţine), dar se vede cât de mult îi place să joace acest personaj, Bărbierul Diabolic, iar scânteia de nebunie din ochii lui este cât se poate de autentică. Ca look, este un Edward Scissorhands după-20-de-ani, cu o şuviţă albă à la Beetlejuice (sau Susan Sontag :D) În rolul doamnei Lovett, Helena Bonham-Carter, înjurată de fanii hardcore ai musical-ului pentru că nu e Angela Lansbury, e o frumuseţe goth (aş ucide pentru costumele ei!), în acelaşi timp seducătoare, fragilă şi amenintăţoare. Sacha Baron Cohen este surprinzător (vorbim de Borat aici...) în rolul bărbierului rival (şi nu atât de italian pe cât se vrea) Adolfo Pirelli – The king of barbers, the barber of kings! Alan Rickman este, ca de obicei, personajul negativ fermecător şi subtil, cu un sidekick dezgustător, dar amuzant, interpretat de Timothy Spall.

Piesa centrală a musical-ului / filmului este cântecul Epiphany. În poveste, el marchează momentul în care Sweeney Todd îşi asumă destinul, hotărându-se să taie gâturi nevinovate în speranţa că într-o zi va ajunge la cel al judecătorului Turpin. Filozofia lui este nihilistă şi cu atât mai şocantă cu cât nimeni nu poate dovedi că ceea ce spune el nu este adevărat.

They all deserve to die
Tell you why, Mrs. Lovett, tell you why

(Adică, stai o clipă să-ţi explic de ce spun asta...)

Because in all of the whole human race, Mrs. Lovett
There are two kinds of men and only two
There’s the one staying put in his proper place
And the one with his foot in the other one’s face.

(Cel care ştie mai bine e binevenit să mă contrazică...)